Istoria bisericilor din Popesti - Leordeni

Biserica Sfintii Voievozi - Popesti Leordeni

Mareste imaginea.

Biserica Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil este o biserica ortodoxa din localitatea Popesti Leordeni. Pe drumul ce se indreapta dinspre Bucuresti spre Oltenita, la marginea capitalei, se ridica silueta alba si frumoasa a bisericii din Parohia Leordeni, construita intre anii 1985-1992, pe locul unei biserici mai vechi, fosta ctitorie a marelui vornic Mihail Manu, ridicata intre anii 1807-1808 (monument istoric) si daramata in intregime de cutremurul din 4 martie 1977.

Biserica din Popesti Leordeni, avand hramul Sfantii Voievozi Mihail si Gavriil, a fost construita in anii grei, de teroare comunista, de catre parintele paroh Stefan Popa - cand in Bucuresti si in tara erau demolate una dupa alta bisericile, fara a tine cont ca poporul roman este crestin de doua mii de ani.

Tarnosirea bisericii a avut loc in ziua de 8 noiembrie 1992, sarbatoarea hramului, aceasta fiind savarsita de catre Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist, in fruntea unui ales sobor de preoti si diaconi, inconjurat de credinciosi adunati din intreg judetul Ilfov. Cu dragoste fierbinte si ravna sfanta, enoriasii, in frunte cu preotul lor, au initiat zidirea unei noi biserici din temelie, altar de ruga al sufletelor lor.

Biserica, deosebit de frumoasa, respecta planul vechiului lacas de cult si este inzestrata cu mobilier, icoane si toate cele necesare cultului si indeosebi cu o frumoasa pictura in fresca, spre bucuria credinciosilor si a vizitatorilor.

Biserica este imprejmuita cu un gard de zid de 3m inaltime, iar intrarea se face prin turnul clopotnitei, construit tot in aceasta perioada, inscriindu-se perfect in arhitectura complexului caruia ii sporeste frumusetea. In dreapta si stanga clopotnitei, se afla oficiul parohial si capela mortuara, si ele construite odata cu biserica parohiala.

Biserica este construita in plan treflat, cu abside semicirculare, cu pridvor deschis sprijinit de stalpi masivi din beton, cu muchiile tesite si scobite, avand deasupra o turla. In pronaosul boltit se afla un balcon (cafas) sprijinit pe colonete din beton. Naosul are o bolta sferica pe pandantivi.

Fatada este decorata cu panouri delimitate de factura neoclasica si cu o cornisa realizata din profile de tencuiala unde este realizata in mozaic icoana hramului. Tot in mozaic este realizata la intrarea in clopotnita icoana hramului si Maica Domnului. Biserica este pavata cu marmura, iar la subsol este un loc funerar cu sapte cripte pentru primii ctitori cu o bolta din caramida in stil Brancovenesc.

Piese de mare valoare artistica, datand din perioada 1730-1750, nu au mai putut fi recuperate dintre daramaturi: catapeteasma, baldachinul din altar, amvonul, jiltul arhieresc, tetrapodul. S-a distrus in totalitate portretul vornicului Mihail Manu cu sotia sa Smaranda, copii si nepotii, pictat in ulei pe panza de talentatul pictor Nicolae Polcovnicul.

Din vechea pictura in fresca, opera a pictorului Mincu Zugravul, s-au putut recupera in pronaos cateva scene cu sfinti. Singurul element de o deosebita valoare care s-a pastrat este portalul din piatra (pragul) de la usa de intrare, sculptat in stil Brancovenesc si decorat cu stema dubla a Tarii Romanesti si a Moldovei (porumbelul cu crucea in cioc), lucru obisnuit in timpul domniei fanariote, datand probabil din timpul lui Nicolae si Constatin Mavrocordat, domnitori la acea vreme in Muntenia si Moldova.

Printre daramaturi a fost gasita pisania (care a fost asezata deasupra usii de intrare), care marturiseste astfel: "In slava Sfintei Troite si intru cinstea marilor arhistrategi Mihail si Gavriil si a marilor imparati Constantin si Elena - ziditu-s-a aceasta biserica din temelie si s-a impodobit dupa cum se vede de dumnealui Vel Vornicu Mihail Manu, a fi spre pomenire in veci si incepandu-se de la leatul 1807, a fost sfarsit in stapinirea marelui imparat al Rosii Alexandru Pavlovici, in 1808, in luna Septembrie."

In fiecare Vineri, dupa slujba de seara (acatist si litie), impreuna cu enoriasii prezenti au loc discutii libere (cateheze) pe teme teologice, liturgice si pastorale. In parteneriat cu scoala de 8 clase din parohie, se tin lectii practice in biserica cu elevii, aprofundandu-se astfel cunostiintele teoretice de religie dobandite la scoala.

Preotii slujitori colaboreaza in permanenta cu profesorii de religie de la scoala din parohie si sint o prezenta activa in mijlocul elevilor, la orele de religie. Se afla in curs de amenajare un cabinet de religie.

In cancelaria parohiala este deschisa permanent o expozitie de carte veche , cel mai vechi exponat datand din1809. Biblioteca parohiala este deschisa tuturor enoriasilor, avand o larga colectie de carti cu continut pastoral, dialoguri religioase, predici si indrumari duhovnicesti. Se afla in curs de amenajare o expozitie de icoane vechi.

Profund marcati de suferinta provocata de inundatiile din anul 2008, au fost acordate ajutoare financiare sinistratilor din Moldova. Cu ocazia marilor sarbatori crestine, se acorda ajutoare enoriasilor defavorizati si in special celor cu multi copii, cu materiale diverse, mancare, imbracaminte, medicamente.

Printre cei care beneficiaza de ajutorul material al parohiei se numara Penitenciarul Jilava si Spitalul de boli psihice Balaceanca. Copii defavorizati de la Scoala Nr.3 din parohie primesc ajutoare periodic prin intermediul profesorilor de religie. Se afla in faza de finalizare un centru social, construit in parteneriat cu Primaria Orasului Popesti Leordeni.

Cont bancar: IBAN - RO 19CRCO 4142010003000975
Banca de Credit Brancoveanu, Bucuresti

Leordeni, strada Breaza nr.36, judetul Ilfov
Telefon: 004 – 021.467.36.44
Email: parohia.leordeni@yahoo.com

Teodor Danalache

Biserica Vintilă Vodă din Popeşti-Leordeni, vie de peste trei sute de ani

Raluca BRODNER

( Ziarul LUMINA/ Editia de Duminica, 3 Aprilie, 2009)

În vecinătatea Capitalei, în localitatea Popeşti-Leordeni se găseşte Biserica Vintilă Vodă, un monument important al patrimoniului românesc al secolului al XVII-lea, care, în luna septembrie a acestui an, va împlini peste trei sute de ani de la întemeiere. Ce este foarte interesant - lăcaşul de cult a rezistat de secole numeroaselor încercări, pentru ca astăzi să fie loc de rugăciune adâncă pentru locuitorii micului oraş. Este ştiut faptul că în această localitate există o comunitate de bulgari, care au devenit, forţaţi de împrejurări, catolici. Cu toate acestea, reprezentanţii celor două confesiuni, ortodoxă, respectiv catolică, coexistă în relaţii fraterne.

• 

În praful drumului croit dinaintea Bisericii Vintilă Vodă, patru năzdrăvani se joacă cu o minge mare, colorată. Copiii aleargă şi râd cu poftă în soarele crud de primăvară, cu fire de iarbă încolţite pe la garduri, muguri în copaci şi flori colorate în grădini. O zi de duminică liniştită în Popeşti-Leordeni, unde îşi are locul o construcţie importantă a artei secolului al XVII-lea, aflată pe lista monumentelor istorice din Judeţul Ilfov. Despre Biserica Vintilă Vodă, cu hramul „Sfântul Nicolae“, se ştie că fost zidită de Hristea Caridi (unicul fiul al lui Gheorghe Caridi (Karydis), marele vistiernic al voievodului Matei Basarab, timp de 17 ani) şi de soţia sa, Maria, în anul 1676.

În biserică - atmosferă de familie

Încremenit în timpul de odinioară - aceasta este prima impresie, când păşeşti pentru prima dată în interiorul lăcaşului de cult. Şi oamenii par desprinşi dintr-o altă dimensiune. Sunt simpli, îmbrăcaţi modest, dar foarte atenţi la cuvintele preotului rostite din faţa sfântului altar, acompaniate de cântăreţii de la strană. În fumul tămâiei de cădelniţă se disting chipurile sfinţilor, pictate direct pe pereţii bisericii sau reprezentaţi pe icoane de diferite dimensiuni, suspendate pe o parte şi pe alta a pereţilor de la intrare. E atât de mic interiorul, încât rămâi cu impresia că eşti într-o casă, laolaltă cu membrii familiei, vecini, prieteni, cunoscuţi. De fapt, aceasta este atmosfera care animă acest aşezământ, aparent modest, însă strălucitor prin comuniunea care există între enoriaşi. Oamenii îşi zâmbesc reciproc, îşi cer iertare chiar şi pentru cel mai mic gest necugetat, iar copiii sunt lăsaţi nestingheriţi să îşi găsească singuri locul potrivit.

Părintele Iustin Ardeleanu, care slujeşte de opt ani la această biserică, alături de părintele paroh Nicolae Turcu, spune: „Ceea ce mi-a plăcut de prima dată când am venit aici a fost simplitatea oamenilor şi firescul lucrurilor. Era exact ca la bunicii mei de la ţară. Oamenii vin la biserică şi sunt alături de noi, de la mare până la cel mai mic. Vin şi mulţi copii, ceea ce nu ne aduce decât multă bucurie“.

Elemente de noutate în arhitectură

În ceea ce priveşte arhitectura monumentului, Radu Creţeanu în „Biserica Vintilă Vodă din Popeşti-Leordeni - 300 de ani de la întemeiere“ (sursa „Glasul Bisericii“, nr. 3-4, 1976) remarcă câteva elemente de noutate, specifice perioadei de căutări în arhitectura bisericească de la sfârşitul secolului al XVII-lea, numită generic „perioada Cantacuzinilor“. Forma acoperişurilor naosului şi pronaosului este de calote sferice. Ca noutate arhitectonică, absida se sprijină pe o consolă continuă. Tot ca o ingeniozitate este şi zidul interior ce desparte naosul de pronaos la bisericile tradiţionale, acum înlocuit cu un sistem primitiv de trei arcade, element arhitectonic care avea să se impună mai târziu.

De asemenea, poate fi remarcată cu uşurinţă scara, care duce spre clopotniţă, amenajată în grosimea zidului nordic al pronaosului, ca la mai toate bisericile timpului, cu toate acestea inedită prin lungimea acesteia şi modul de desfăşurare. Astăzi, nu mai este utilizată ca atare, clopotul fiind mutat în curtea bisericii, ca măsură de protecţie a monumentului. La restaurare, turla de pe naos nu a mai fost refăcută. Astfel, a rămas numai baza, pe care este rezemat direct acoperişul.

File de istorie

Lucrările de ridicare a sfântului lăcaş încep în timpul celei de a doua domnii a lui Grigore I Ghica (februarie 1672-noiembrie 1673), atunci când Hrizea Caridi avea atribuţiuni de mare vistiernic şi caimacan. După suirea pe tron a lui Gheorghe Duca, construcţia bisericii stagnează.

Munca este reluată în 1675, iar pe 25 septembrie 1676 aşezământul este terminat, după cum arată pisania originală, păstrată încă deasupra intrării principale, scrisă cu literă de 6 cm, în relief. În filele îngălbenite ale istoricului bisericii se spune că proprietarul părţii de sat, pe care se afla monumentul, Alexandrina Hagi-Vasile împreună cu medicul Ioan Nicolaescu şi Demetriu Georgiescu, arendatorul moşiei, pun la cale lucrări de refacere şi restaurare a acestuia. Astfel, biserica a fost restaurată în interior şi exterior, în partea superioară, dincolo de cheile arcurilor şi bolţilor.

Cutremurul din 1940 nu afectează decât partea superioară a clopotniţei, care este imediat refăcută. În anul 1943 se consolidează pereţii cu bare de fier, fără să fie afectată pictura în interior sau decorul exterior. În urma cutremurului din 4 martie 1977, lăcaşul este grav afectat. Însă, în 1980, preotul paroh Nicolae Turcu, ajutat de enoriaşi, iniţiază reparaţii capitale. Se pun trei rânduri de centuri de beton în jurul bisericii, stâlpi de beton armat, în părţile unde biserica a fost grav avariată şi, de asemenea, se fac tencuieli în interior şi exterior. În anul 1983, biserica este pictată din nou, în ulei, şi se face şi a doua turlă, tot din scândură, tencuită întocmai cum a fost la începutul zidirii bisericii.

Românii şi bulgarii popeşteni

Oraşul Popeşti-Leordeni, aflat la 9 km de centrul Capitalei, este format din trei sate, a căror toponimie vine de la numele boierilor care au trăit prin aceste locuri cu secole în urmă: Popeşti-Conduratu sau Pavlicheni, Popeşti-Români şi Leordeni.

Este ştiut faptul că în această localitate există o comunitate de bulgari, care au devenit, forţaţi de împrejurări, catolici. Acest fapt le-a adus numeroase necazuri. Aşa se face că în secolul al XVI-lea au fost consideraţi eretici, motiv pentru care otomanii au pornit în 1688 un masacru odios al bulgarilor catolici. În astfel de condiţii, mulţi au plecat în exod peste Dunăre, în Valahia.

Tanti Maria nu este de acord cu adevărul istoric şi spune: „Cei care mai sunt azi, bulgari cum le zice, sunt bulgari doar cu numele. S-au corcit. Nu ştiu dacă sunt ei chiar bulgari adevăraţi. Mulţi dintre ei au fost aduşi de pe clisura (n.r. sector de vale îngustă în defileul Dunării, de tip cheie) Dunării. Ei s-au obişnuit repede aici, pentru că au găsit pământ bun pentru culturile de legume. Mulţi au devenit români, români.“

(Ziarul Lumina, editia de Duminica, 03.aprilie, 2010)



Mănăstirea „Duminica Sfinţilor Români” din Popeşti Leordeni şi-a sărbătorit, astăzi, cel de-al doilea hram




Sfântul Cuvios Teoctist, prăznuit în fiecare an la 3 septembrie, este ocrotitorul Mănăstirii „Duminica Sfinţilor Români” din Popeşti Leordeni. De aceea, aşezământul monahal şi-a sărbătorit, astăzi, cel de-al doilea hram. Acest sfânt a devenit ocrotitor al mănăstirii anul trecut, în memoria ctitorului ei, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist.

S-a săvârşit Sfânta Liturghie, cu prilejul pomenirii cuviosului. Părintele stareţ Petru Ungureanu a evocat figura ascetică a ocrotitorului mănăstirii, dar şi pe cea a ctitorului sfântului locaş.

Construcţia bisericii mănăstirii cu hramul Duminica Sfinţilor Români a început în anul 2003, la iniţiativa şi cu purtarea de grijă a Patriarhului Teoctist şi a fost finalizată în toamna anului 2006, împreună cu un corp de chilii pentru monahi. Cu ocazia sfinţirii, la data de 29 octombrie 2006, noua biserică a fost înzestrată cu părticele din cinstitele moaşte ale Sfântului Apostol Andrei, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi ale Sfinţilor Dionisie şi Ambrozie, Episcopii Mediolanului.

În curtea aşezământului monahal funcţionează în prezent Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă şi Fabrica de lumânări „Făclia Sfinţilor Români”.

( Sursa: Radio Trinitas, Agentia de Stiri Basilica)